SOULBLOG.RO

La cantar.

soulblog — Wed, 02 Sep 2009 23:01:04 +0000

Suflete.

soulblog — Tue, 23 Sep 2008 15:57:50 +0000

Vezi? E simplu…

soulblog — Wed, 30 Jul 2008 15:32:30 +0000

… sa traiesti in continuare. Sa-ti bata inima, sa-ti mearga pasii, sa-ti vorbeasca gura-n timp ce iti merg pasii…
Si poti, si-o faci, si realizezi plapand ca poti.

Vezi, poti merge fara mine-n viata, asa cum ti-am promis. Poti face lucruri, merge la serviciu, respira in voie…

Dar stii de ce poti? Pentru c-am stiut s-am grija de tine. Pentru ca ti-am dat destul aer ca sa poti trai si fara mine. Pentru ca am vrut sa fac in asa fel incat sa nu depinzi, in nici un fel, de mine.

Si stii de ce? Pentru ca mi-a pasat, si-mi pasa, si-mi va pasa si maine… caci te iubesc.
N-am vrut sa suferi, n-am vrut sa plangi, n-am vrut sa gusti amare disperari.
Si mi-am dorit tot timpul a sti ca poti zbura si fara date de mine aripi albe.

Stii pentru ce? Ca sa te poti misca in voie. Sa poti imbratisa decizii fara sa-ti fie frica de ma pierzi. Sa poti coti la dreapta, stanga, atunci si cand vrei tu.

Pentru c-asa eu te-am putut cunoaste, nu lantuita de dileme reci.

Si ai ales iubito, te-ai ghemuit de-odata, te-ai smuls, si arcunindu-ti spatele, dintr-o miscare, te-ai repezit in viata.

Eu am ramas aici, amara disperare ma consuma, iar plang incet, iar vaiet trist… penibil.

Un nou capitol…

soulblog — Tue, 29 Jul 2008 22:17:57 +0000

… am continuat cu tine pupachu.
Frumoasa, mica, dulce, uneori calda, alteori contemplativ de rece.

M-am abandonat tie, caci am avut incredere. Nu, nu in tine… ‘n mine.
Caci am stiut ce tu-mi vei face.
Si am stiut ce tu-mi vei face.
Si-asa cum faci cand stii finalul unui film, m-am abandonat in bratele tale. Si da, ti-am fost si credincios, si cuminte, si iubitor.
Si stii care-i problema? Ca stii cat ai gresit. Si poate pot, sau poate nu, sa-ti iau durerea asta de pe suflet cu doua vorbe urate s-inca ceva, dar nu… te las sa te intoarca pe dos gandurile, sa te chinuie vina, sa te arda dorinta aia de a ma lua de cap din nou, de a ma saruta cu sete, de-ami spune “te iubesc”.

Si da, as face-o, oricum de pierd ceva acum e doar mandrie si de folos nu mi-e, nici nu mi-a fost… dar pentru asta va trebui sa-mi stai in brate. Si-acolo nu te las.

Hai pa… hai du-te… mai chinuie un suflet doua… si intre timp cauta-mi ochii prin multime, adulmeca-mi mirosu-n asternuturi noaptea, tine-mi in brate un tricou vorbindu-mi pe-ntuneric.

Eu te iubesc, si o voi face inca mult timp de-acum incolo… nu stiu daca pe tine sau pe EA, himera mea, caci mi-e greu sa va deosebesc… vezi tu, erati doar una…

De ce?

soulblog — Mon, 28 Jul 2008 22:01:00 +0000

Oare de ce vin aici doar cand sunt trist?
Stau si ma gandesc la chestia asta de mai multe zile, de ce nu simt sa-mi descarc sufletul decat atunci cand e plin de resturi furnicande de lesie?
Tot eu imi raspund… pentru ca iubirea nu este pentru ceilalti, bucuria asta care te infasoara ca un abur cald nu e de impartasit, atunci tii in tine si te ascunzi prin colturi ca sa mai iei o gura pe furis in ea…

Da, o sa razi iubito, iar am ajuns pe drumuri… a fost o perioada frumoasa langa tine, am ras, am plins, te-am facut fericita, mi-ai raspuns, te-am mangaiat, ai suras… m-ai chinut din nou si da, de data asta iar am fost mai bun ca tine.

Si stii de ce? Pentru ca te iubesc din fiecare petic de piele, fiecare os, fiecare zgarci, pentru ca nu am gand care sa nu te includa, pentru ca nu am vis care sa nu zboare spre tine…

Uite, vezi, a mai trecut o clipa. Oamenii ar fi contorizat-o cumva, i-ar fi dat o dimensiune ordinara, ar fi spus “au trecut X luni”. Eu nu, stiu ca pentru mine, pentru tine, pentru noi, a fost o clipa.

Si-am fluctuat in clipa asta de la pamant la cer, de la iad la rai, de la zambet la amare lacrimi, si nu mi-a parut rau.

Stii unde cred ca mai gresesc? Stiu ca te cunosc si nu-mi mai ascund asta.
E ciclic, vezi. Te regasesc ascunsa in spatele unui nou chip, c-o noua voce si-alte mirosuri calde.
Te vad, te-mbratisez, te strang in mine, mangai incet, sarut, si tu te bucuri.
Da-n fiecare clipa iti voi putea iar spune ca-ti stiu sfarsitu-n viata mea.
Pentru ca iar si iar gresi-vei in ale tare ganduri, si fapte, si prostii…

M-astept din ziua unu, de-atunci cand imi zambesti de prima data cum s-a sfarsi-v-a cu o lacrima amara…

Caci da, mi-arunci sperante-n raze-n luna-n soare dar stiu ca la sfarsit iar ma vei arunca.

Si da, asta ma face mai puternic, si mai sigur, si mai nebun.
Pentru ca stiu durerea asta, am mai simtit-o, am mai muscat din ea.
Ma arde, ma chinuie, consuma aproape-tot in mine, dar vezi… nu ma omoara.
Si-atunci durerea asta, a ta arma letala, nu mai atinge-n mine decat doar suprafeti.

Caci inauntru te iubesc, tot eu, tot sincer… si-acolo poti atinge doar cu saruturi, nu palme si sageti.

Trist, m-a ajuns iar…

soulblog — Tue, 18 Mar 2008 01:03:25 +0000

Am baletat prin viata cu gura pana la urechi pentru inca o buna perioada de vreme. A venit iar vremea, asa cum se intorc racelile primavara si toamna, a revenit tristetea. Grea si apasatoare, lipicioasa ca un rest de miere pe masa goala, un zgarci care ma incetineste si ma trage inapoi.

Am invatat pana acum destul de bine ce trebuie sa fac… deschid larg bratele, o las sa se infasoare strans in jurul meu, sa-mi astupe gura, nasul, ochii si urechile, o las sa intre in mine, prin pori, prin piele… stiu ca pana la urma va iesi pe partea cealalta, ma va lasa asa cum eram ieri, doar ceva mai rece si mai batran.

Sunt cicluri, stiu ca nu-s depresii, am citit destul ca sa stiu sa fac diferenta intre starile omului viu, sunt momente mai lungi sau mai scurte, sunt stari prin care-mi trece prietenul asta de-i spun suflet.

Din cand in cand se ridica in picioare si-mi tine cate o prelegere. Despre ea.

Pentru ca eu stiu, eu cred, simt ca EA exista. Asa cum exista un Ea sau un El pentru fiecare dintre noi. Asta cred eu, poate naiv, poate visator, poate penibil…

Ca am intalnit-o inca si nu mi-am dat seama, ori ca inca nu am privit-o in ochi sau nu i-am sarutat ochii, nu stiu. E posibil orice.

Mi-e dor de ea si-mi inghit lacrimile in tacerea in care ma arunca lumea asta, zambeste-mi macar o data…

Rahat, iar plang!

Lacrimi

soulblog — Thu, 06 Mar 2008 00:51:25 +0000

Te-ai gandit astazi la mine?
M-am trezit zambindu-ti, te-am visat goala, la malul marii, cu spuma de apa sarata mangaindu-ti picioarele, cu lumina lunii acoperindu-ti umerii…

In straluciri de valuri ti-am zarit coapsele, in adieri de vand ti-am privit parul dansand vesel, ti-am simtit mirosul si-am zambit de placere…

Si acum am pumnii stransi, nu-ti spuneam nimic dar speram sa-ti intorci ochii la mine, sa te vad, sa stiu cum arati, sa te recunosc astazi pe strada…

Dar asa cum faci de obicei, te-ai arcuit si-ai tasnit in mare, ai plonjat in intuneric si m-ai lasat cu mana intinsa…

Mi-au ramas intiparite pe retina detalii, umarul tau, parul tau fluturand, linia coapsei, parfumul… dar s-au pierdut si ele, disipate de vantul care-mi infiora carnea…

… si m-am trezit. Singur.

Sa nu.

soulblog — Tue, 04 Mar 2008 00:43:30 +0000

Sa nu crezi ca ma cunosti.
Sa nu spui ca ma intelegi.
Sa nu sustii ca stii cine sunt.
Sa nu pretinzi ca m-ai descifrat.
Sa nu sustii ca-ti pare rau.
Sa nu speri ca voi uita.
Sa nu spui ca ma iubesti.

De ce?

Pentru ca nu ma cunosti, inca pipai in intuneric… si nu ma intelegi, doar presupui… dar nu te cunosti nici pe tine… incerci sa descifrezi viata cu ochii inchisi… si nu-ti pare rau, te hranesti din asta… si nu voi uita fiecare strangere de suflet pe care mi-ai aruncat-o din felurite capricii… pentru ca nu ma iubesti.

Si sa nu te grabesti sa-mi raspunzi, vei gresi.

Fluturele

soulblog — Sun, 02 Mar 2008 23:07:06 +0000

Azi am vazut un fluture. Mic, amarat, agitat, nesigur, speriat, singur.

Si m-am gandit la inima mea, semanau picaturi de apa intre ele.

Fluturele, cu batai de inima rapide si usoare, se indeparta de mine asa cum inima-mi pleaca in fiecare zi.

Se indeparta in zig-zag, asa cum imi alearga si ochii uitandu-ma la straini pe strada…

Mic, la fel ca si ghemul de sentimente care-mi intoarce stomacul pe dos in diecare dimineata, cand te caut pe perna de langa mine si o gasesc neatinsa, asa cum o lasi de prea mult timp…

Singur, asa cum ma misc prin viata parasit si tradat de oamenii carora le-am dat voie sa-mi ia imprumut cate o bucata din suflet…

Speriat, asa cum stau acum aici si ma uit la orasul asta care doarme trufas pentru a se trezi intr-o noua dimineata agitata si imbacsita…

Am ajuns un fluture, oare mai am o singura zi de trait?

CUVINTE

soulblog — Sun, 02 Mar 2008 23:01:15 +0000

Ma intrebam acum cateva clipe care ar fi cuvintele care m-ar descrie.
Nu cred ca as putea sa fac o fraza din ele, in cel mai bun caz as face o propozitie, am putea sa-i spunem PROPOZITIA DISPERARII, nu?

Cuvintele?

Singur, asta cred ca ar fi primul cuvant.
Singur, ca un fir de nispip lipit de spatele unei nudiste care tocmai s-a ridicat de pe plaja din Vama.
Singur, pe o intindere catifelata de piele, blestemat sa raman lipit de epiderma cu uleiul asta de plaja care-mi incetineste lipicios miscarile… fara de scapare, imi vad deja destinul, un gel ieftin de dus, o scurgere lina de apa, o mana care ma arunca in intunericul canalizarii…

Uimit.
Cu siguranta uimit… de viata, de curgerea ei, de lipsa ta…
Secunda de secunda mi se ridica sprancenele mai sus intr-un rictus al unei uimiri perplexe… un calator in propria-mi viata, un spectator al propriului spectacol, incapabil sa schimb decat nimicuri…

Obosit.
Da, da, obosit este cel de-al treilea cuvant.
Obosit de lupta, obosit de palme si imbranceli, ostenit de toate franghiile astea care ma condamna la o nemiscare totala, cu pielea sfasiata de rosaturi vinetii, cu gatul care-mi arde din cauza atator racnete aruncate in abisuri negre, cu obrajii cu santuri sapate adanc de lacrimi fierbinti… obosit de mine…

Deznadajduit cred ca este ultimul cuvant… stii, nu esti singura care mi-a intors spatele… aveam, sau asa ma alintam, ca as fi avut, prieteni.
Oameni pentru care sunt in stare sa las in spate multe dintre cele construite, oameni pentru care-mi vibreaza sufletul si acum.
Cativa, nu multi, cei care m-au castigat de loz norocos in timp, la care ma uit si-i vad chiar mai frumosi decat se vad ei… pentru ca eu le vad sufletul, le vad zambetul din spatele ochilor, le vad miezul ala fierbinte de care au uitat pana si ei ca-l poarta.

Stii, eu ii iubesc si acum, asa singur cum m-au lasat, abandonat la un colt de strada pustie, in cate o noapte rece si ploioasa, descult…

Singur, uimit, obosit, deznadajduit… simplu, nu? Asta mi-e sufletul si mi-l pun pe o bordura sparta si murdara, sa-l calce in picioare toti, sa nu ma mai doara, sa-mi moara si sa uit de el.