Fluturele

Azi am vazut un fluture. Mic, amarat, agitat, nesigur, speriat, singur.

Si m-am gandit la inima mea, semanau picaturi de apa intre ele.

Fluturele, cu batai de inima rapide si usoare, se indeparta de mine asa cum inima-mi pleaca in fiecare zi.

Se indeparta in zig-zag, asa cum imi alearga si ochii uitandu-ma la straini pe strada…

Mic, la fel ca si ghemul de sentimente care-mi intoarce stomacul pe dos in diecare dimineata, cand te caut pe perna de langa mine si o gasesc neatinsa, asa cum o lasi de prea mult timp…

Singur, asa cum ma misc prin viata parasit si tradat de oamenii carora le-am dat voie sa-mi ia imprumut cate o bucata din suflet…

Speriat, asa cum stau acum aici si ma uit la orasul asta care doarme trufas pentru a se trezi intr-o noua dimineata agitata si imbacsita…

Am ajuns un fluture, oare mai am o singura zi de trait?

≡ Leave a Reply