Trist, m-a ajuns iar…

Am baletat prin viata cu gura pana la urechi pentru inca o buna perioada de vreme. A venit iar vremea, asa cum se intorc racelile primavara si toamna, a revenit tristetea. Grea si apasatoare, lipicioasa ca un rest de miere pe masa goala, un zgarci care ma incetineste si ma trage inapoi.

Am invatat pana acum destul de bine ce trebuie sa fac… deschid larg bratele, o las sa se infasoare strans in jurul meu, sa-mi astupe gura, nasul, ochii si urechile, o las sa intre in mine, prin pori, prin piele… stiu ca pana la urma va iesi pe partea cealalta, ma va lasa asa cum eram ieri, doar ceva mai rece si mai batran.

Sunt cicluri, stiu ca nu-s depresii, am citit destul ca sa stiu sa fac diferenta intre starile omului viu, sunt momente mai lungi sau mai scurte, sunt stari prin care-mi trece prietenul asta de-i spun suflet.

Din cand in cand se ridica in picioare si-mi tine cate o prelegere. Despre ea.

Pentru ca eu stiu, eu cred, simt ca EA exista. Asa cum exista un Ea sau un El pentru fiecare dintre noi. Asta cred eu, poate naiv, poate visator, poate penibil…

Ca am intalnit-o inca si nu mi-am dat seama, ori ca inca nu am privit-o in ochi sau nu i-am sarutat ochii, nu stiu. E posibil orice.

Mi-e dor de ea si-mi inghit lacrimile in tacerea in care ma arunca lumea asta, zambeste-mi macar o data…

Rahat, iar plang!

This entry was posted on Tuesday, March 18th, 2008 at 7:03 am and is filed under ea... de negasit., trist.... You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

2 Responses to “Trist, m-a ajuns iar…”

miracle Says:
March 20th, 2008 at 7:16 pm
Imaginatia face oricind ore suplimentare, captiva in asteptare. Nu cred ca poti vedea vreun zimbet daca ea zace impotmolita in nesfirsite pinze de paianjen.
monkey Says:
March 21st, 2008 at 7:07 am
sigur EA exista, asa cum exista cineva pentru fiecare..numai ca EA poate s-a ratacit in incercarea de a te gasii..sau poate s-a nascut prea devreme..sau poate prea tarziu