De ce?
Oare de ce vin aici doar cand sunt trist?
Stau si ma gandesc la chestia asta de mai multe zile, de ce nu simt sa-mi descarc sufletul decat atunci cand e plin de resturi furnicande de lesie?
Tot eu imi raspund… pentru ca iubirea nu este pentru ceilalti, bucuria asta care te infasoara ca un abur cald nu e de impartasit, atunci tii in tine si te ascunzi prin colturi ca sa mai iei o gura pe furis in ea…
Da, o sa razi iubito, iar am ajuns pe drumuri… a fost o perioada frumoasa langa tine, am ras, am plins, te-am facut fericita, mi-ai raspuns, te-am mangaiat, ai suras… m-ai chinut din nou si da, de data asta iar am fost mai bun ca tine.
Si stii de ce? Pentru ca te iubesc din fiecare petic de piele, fiecare os, fiecare zgarci, pentru ca nu am gand care sa nu te includa, pentru ca nu am vis care sa nu zboare spre tine…
Uite, vezi, a mai trecut o clipa. Oamenii ar fi contorizat-o cumva, i-ar fi dat o dimensiune ordinara, ar fi spus “au trecut X luni”. Eu nu, stiu ca pentru mine, pentru tine, pentru noi, a fost o clipa.
Si-am fluctuat in clipa asta de la pamant la cer, de la iad la rai, de la zambet la amare lacrimi, si nu mi-a parut rau.
Stii unde cred ca mai gresesc? Stiu ca te cunosc si nu-mi mai ascund asta.
E ciclic, vezi. Te regasesc ascunsa in spatele unui nou chip, c-o noua voce si-alte mirosuri calde.
Te vad, te-mbratisez, te strang in mine, mangai incet, sarut, si tu te bucuri.
Da-n fiecare clipa iti voi putea iar spune ca-ti stiu sfarsitu-n viata mea.
Pentru ca iar si iar gresi-vei in ale tare ganduri, si fapte, si prostii…
M-astept din ziua unu, de-atunci cand imi zambesti de prima data cum s-a sfarsi-v-a cu o lacrima amara…
Caci da, mi-arunci sperante-n raze-n luna-n soare dar stiu ca la sfarsit iar ma vei arunca.
Si da, asta ma face mai puternic, si mai sigur, si mai nebun.
Pentru ca stiu durerea asta, am mai simtit-o, am mai muscat din ea.
Ma arde, ma chinuie, consuma aproape-tot in mine, dar vezi… nu ma omoara.
Si-atunci durerea asta, a ta arma letala, nu mai atinge-n mine decat doar suprafeti.
Caci inauntru te iubesc, tot eu, tot sincer… si-acolo poti atinge doar cu saruturi, nu palme si sageti.
August 2nd, 2008 at 11:12 pm
mi s-a parut ca te cunosc… ca te recunosc… tu esti?
I wonder…
Nu credeam ca poate exista asa o dragoste, iar acum cat ma doare…ca eu nu voi fi iubita asa niciodata.
I still wonder.
September 18th, 2008 at 11:54 pm
“Oare de ce?…”…eu vin aici cand ma cuprinde o stare mai putin placuta, ma simt pierduta sau vulnerabila, si ceea ce scrii de cele mai multe ori ma impresioneaza…uneori ma ajuta sa inteleg…sa ma regasesc si imi mai potoleste revolta din suflet: unde incercam sa fugim tot timpul? spre ce naiba…ne complicam cand totul este atat de simplu…iubirea e simpla, vine din inima, nu din creier, nu din rationamente complicate sau permutari si previzionari de tot felul…dar am 26…still playing the game of love, desi incepe sa ma oboseasca…si atunci vin aici, in spatiul tau…alteori…am alte remedii
February 2nd, 2009 at 7:48 am
@a-”iubirea e simpla, vine din inima,” inima e mult prea slaba, rea si indecisa ca sa poata conduce
March 1st, 2009 at 12:16 am
toate femeile care vor citi postul asta isi vor dori asa ceva….si in momentul in care o vor avea…vor da cu piciorul.. degeaba ne chinuim noi uni barbati sa dam totul din noi…femeile ii vor pe cei care le fac sa se simta mizerabil
si atunci nu va plangeti aici…uitati-va un urma in trecutul vostru si veti vedea ca ati avut dar n-ati stiut aprecia
March 1st, 2009 at 7:01 pm
Adevarul e ca singurul lucru care ma enerveaza la un blog…e cand trebuie sa-ti aprobe cineva commenturile…eu te-am bagat la blogroll….imi place cum scrii ai talent…dar acum vin cu critica…las-o balta…nu mai spera la ceva ca inca nu poti avea….daca-i facuta sa fie a ta las-o libera….pana la urma se va intoarce la tine…si eu imi exprim fustrarile pe blog…scriu ce simt…dar la un moment dat ma adun….ma ganesc mai bine…si imi dau seama ca daca cineva renunta prea usor la mine inca nu are starea de spirit in care sa stie la ce renunta….poate o sa o aiba poate nu dar in acel punct ea nu ma merita